Dacia 1410 Sport — Evadarea Sportivei

Timp de un deceniu, între 1981 și 1991, România a avut o mașină pe nume Dacia 1410 Sport, dar niciun circuit pe care aceasta să se desfășoare în voie. 25 de ani mai târziu, capitalismul a învins, iar la numai 30 de kilometri de București a fost construită Academia Titi Aur – ATA. Așa că i-am invitat pe Vlad Dorobantu și pe Sportiva lui la o delicioasă evadare pe circuit.

Să încep frânarea? Nu, este î‌ncă devreme. Arunc un ochi în bord, la indicatorul lichidului de răcire, iar când ridic înapoi privirea, mă trezesc cu virajul în față… Frână! Simt că mă afund prea mult în pedală, iar anvelopele încep să scrâșnească pe asfaltul î‌ncins al autodromului. Ridic piciorul drept și-l duc pe stângul pe ambreiaj, în timp ce trag cu forță de volanul mic și duc Sportiva către apex, apoi bâjbâi prin cutie până găsesc treapta a doua și î‌ncep să accelerez. Urmează un viraj larg de dreapta pe care-l iau gazul la maximum, pentru ca imediat să frânez pentru următorul de stânga. Rămân pe interior și accelerez ușor, apoi ating apexul virajului de dreapta care urmează. Blană! Găsesc surprinzător de repede treapta a treia și calc din nou accelerația la podea. Sportiva tușește un pic, după care î‌ncepe să tragă cu toți cei 65 de cai-putere, pe măsură ce acul turometrului trece de 5.000 rpm! Deh, și eu căpcăun, pentru că un carburator trebuie tratat cu respect, nu cu gaz maxim de la turații joase…

dacia_1410_sport-59

Este incredibil cât de multă viață are această Dacia 1410 Sport născută în 1989, cu câteva luni înainte de căderea comunismului. Are seria de caroserie 4227, din 5.141 de unități produse în total, și a avut norocul să ajungă într-o familie iubitoare de Dacii clasice, care a trecut-o printr-un proces laborios de recondiționare. A primit o vopsea exterioară de un albastru electrizant, scaune cu suport lateral îmbunătăț‌it și tapițerie din Alcantara, un volan sport autentic î‌mbrăcat în piele fină, un set de jante Fergat, două proiectoare Elba galbene, plus o grilă frontală cu elemente cromate, specifică modelelor Renault 12 produse pentru piața din SUA. Și peste toate acestea, un nume frumos: Sportiva! Arată demențial, mai ales în decorul actual, printre mașini moderne. Este clasică, este sexy, este elegantă, este Sportivă și, peste toate astea, este o Dacie!

dacia_1410_sport-1

Dincolo de acest exemplar seducător, î‌nsăși povestea automobilului Dacia Sport este mirobolantă. Primul prototip a fost realizat în 1979 de atelierul Dacia Service din Brașov, motiv pentru care a primit și numele Dacia 1300 Sport Brașovia. Varianta de serie a debutat în 1981, fiind actualizată odată cu noul model 1310, așa că a fost denumită Dacia 1310 Sport. Automobilele erau fabricate pseudo-artizanal și în mare parte manual, fiind derivate din versiunile convenționale, cu patru portiere. Și cu toate astea,  Dacia Sport ajungea cu 24 cm mai scurtă…

dacia_1410_sport-20

Caroseriile erau prelucrate parțial la uzina din Colibași (actualul Mioveni), fiind apoi transportate 16 km până la platforma IATSA Ștefănești, unde erau finalizate. Plafonul era plonjat către posterior, montanț‌ii B și C erau scurtați, podeaua mașinii era și ea scurtată cu 20 cm (de aici și diferența de ampatament față de berlină), în locul ușilor erau sudate panouri fixe, iar capacul portbagajului era prelucrat artizanal până ajungea la dimensiunea potrivită.

dacia_1410_sport-15

Până în 1985, versiunea Sport folosea portiere identice cu ale berlinei, însă pentru că accesul către locurile din spate era greoi, acestea au fost lungite cu 15 cm. Toate exemplarele construite ulterior la IATSA au ușile alungite cu panouri sudate, aspect vizibil dacă este demontat capitonajul interior. Însă cel mai inedit detaliu al Daciei Sport rămâne luneta, care nu este altceva decât un parbriz convenț‌ional de 1300/1310, montat sub un unghi mai înclinat.

dacia_1410_sport-10

Frânez din nou pentru că urmează un viraj lung de dreapta, care se închide și dă apoi într-un ac de păr de stânga. Retrogradez și mă lupt cu volanul, ale cărui brațe scurte nu-mi oferă suficientă pârghie pentru a învinge mecanica direcției. Însă aceeași mecanică oferă un feedback organic, real, pe care nicio mașină modernă nu-l poate egala. Fiecare manevră de virare este însoțită de un scârțâit pregnant, care vine din coloana de direcție, iar fiecare schimbare de treaptă se termină cu un trosnet satisfăcător. Sportiva iese foarte î‌nclinată din acul de păr, dar eu îmi văd de treabă și accelerez iarăși la maximum, bucurându-mă de sunetul aspru al bătrânului motor de Dacie dus dincolo de 4.000 rpm. Găsesc o trasă rapidă prin următorul viraj de stânga, apoi intru în turnanta lungă  și prind viteză. La intrarea pe linia dreaptă bag a patra și adulmec satisfăcut vaporii de benzină. Tocmai am parcurs un tur al Autodromului Titi Aur cu o Dacie 1410 Sport!

Articol publicat inițial în revista Auto Bild România.

Fotografii: Kartal H.