Să presupunem că ai văzut o mașină frumoasă la vânzare într-un alt oraș și, cuprins de entuziasm, te urci în tren și pleci după ea. Ajungi la destinație, te convingi că mașina e ce trebuie, faci contractul de vânzare-cumpărare, iar pentru că mașina nu a mai fost niciodată înmatriculată în România, te duci repede la poliție să scoți un set de numere provizorii ca să pleci cu ea pe roți. Că doar de-asta și există aceste numere provizorii, nu? Doar să poți circula cu mașina înainte de a o înmatricula definitiv. Dar nu! Pentru că odată ajuns la ghișeu, afli cu stupoare că numerele roșii se eliberează doar în județul în care ai domiciliul. Așadar, du-te acasă cu trenul și trimite o platformă care să-ți aducă mașina.
Am aflat pe pielea mea aceste lucruri încercând să-mi scot un set de numere provizorii pentru al meu Mercedes-Benz 320 CE. Asta după ce fusesem deja la RAR și primisem cartea de identitate a vehiculului – deci practic, dacă m-aș fi dus în județul meu de baștină pentru înmatriculare, nu aveam niciun motiv să mai cer eliberarea unor numere provizorii. Dar cum eu aveam de gând să mă duc fix cu Rotter la Tulcea pentru a-l trece în evidență la taxe și impozite și, ulterior, pentru a-l înmatricula, m-am programat pe site-ul DRPCIV București pentru obținerea unui set de numere roșii. Am verificat cu atenție lista de documente necesare, am completat cererea de acasă, iar pe 03 mai, la ora 9.01, m-am prezentat zâmbitor la poliție. Acolo… evident, același clișeu: oameni așteptând la coadă deși aveau programare înaintea mea, un singur ghișeu deschis, iar doamna din spatele lui avea alte lucruri mult mai arzătoare de rezolvat în loc să se ocupe de dosare. Ochi dați peste cap, bătăi din picioare, înjurături aruncate printre dinți, tot tacâmul. Intru în vorbă cu doamna în spatele căreia m-am pus la coadă și aflu că era programată la 8.30, însă pentru că nu avea copie după buletin, a fost trimisă la plimbare să caute un xerox în proximitate. Însă cum în lista de documente necesare pentru înmatriculare, publicată pe site-ul DRPCIV, nu menționa nimic despre copie CI, am decis să rămân la coadă. Și a venit și rândul meu. Evident, prima remarcă a fost, desigur, „nu aveți copie de buletin”. Dar aveam răspunsul pregătit: „știți, pe site-ul dvs. nu menționează că ar fi necesară”. Vizibil enervată, doamna se ridică, îmi cere cartea de identitate, face trei pași, ajunge la un copiator și îi face o copie. Revine. Se uită peste documente, le capsează împreună, le mai ia încă o dată la mână până găsește o inadvertență pe factura mașinii: „Dar ce v-a scris aici? De ce v-a scris Tulcea?” Nu înțelegeam unde bate, așa că-i răspund senin: „Păi eu sunt din Tulcea.”. Jap! Realizând situația, doamna mi-a și aruncat dosarul pe tejghea, cu un amestec de silă și satisfacție. „Du-te dom`le la Tulcea, ce cauți aici? N-ai ce căuta aici! La Tulcea!”.
Dincolo de atitudinea acră, doamna avea dreptate. Conform art.1 alin. 2 din OMAI NR.1501/2006 privind PROCEDURA ÎNMATRICULĂRII, ÎNREGISTRĂRII, RADIERII VEHICULELOR este stipulat clar faptul că „înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, în a căror raza de competenta proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința”. Și da, în cele din urmă mi-am luat numere roșii din Tulcea. Nu că aș mai fi avut nevoie de ele, dar dacă tot le plătisem, le-am luat așa, să fie acolo, să zic că am avut și de-astea.
#DecâtoRevizie este un proiect susținut de Automobilus
