Trăim, fără dar și poate, cea mai bună epocă a automobilului. Mașinile sunt mai performante ca niciodată, iar noi încă ne putem bucura de condus. Doar că printre trăsături premium, există și scăpări impardonabile…
Nimeni nu poate contesta evoluția spectaculoasă a automobilului din ultimul deceniu, odată cu adoptarea la scară largă a sistemelor de asistență și de siguranță activă. Mașinile de astăzi nu sunt doar deștepte, dar și foarte confortabile, eficiente din punct de vedere energetic și extrem de ușor de condus. Dar din când în când ajung să descopăr că proiectanții acestora fie nu s-au gândit la toate scenariile posibile, fie au avut un buget limitat.
De exemplu, în timp ce călătoream astă-iarnă pe timp de noapte cu un SUV premium, am început să observ cum farurile devin din ce în ce mai „chioare”. Rulam pe carosabil umed, pe un drum cu două benzi pe sens, temperatura exterioară coborâse puțin sub limita înghețului, iar eu nu aveam unde să opresc să verific cât de murdare sunt farurile. Așa că am activat sistemul de spălare a acestora, fără a obține nicio îmbunătățire. Mă simțeam ca la volanul Daciei mele 1100, încercând să disting marcajele printre reflexiile care se formau pe șoseaua udă de la farurile mașinilor care veneau din sens opus. N-am avut ce să fac decât să conduc cu grijă până la prima benzinărie, unde aveam să descopăr că farurile mele erau acoperite cu un strat consistent de mâzgă înghețată, reziduuri de sare și nisip. Gheață pe faruri? Desigur! Pentru că farurile LED nu se mai încălzesc precum o făceau cândva cele care aveau becuri cu incandescență. Ceea ce este în regulă, atât timp cât lumina pe care o oferă LED-urile este net superioară vechilor sisteme de iluminat. Însă nu înțeleg cum de un automobil care costă circa 75.000 de euro nu are și un sistem care să împiedice formarea gheții pe faruri.
Asta mi-a adus aminte, din nou, că deși mașinile sunt făcute de ingineri, economiștii au ultimul cuvânt de spus. Oare cât ar fi costat integrarea unei rezistențe electrice similare celor care se pun pe parbrizele încălzite în dispersorul blocului optic? Sau ținând cont că motorul se află în imediata apropiere, cât de complicată ar fi fost trecerea unei serpentine cu apă caldă prin far? Nu de alta, dar am văzut recent o mașină produsă acum aproape 30 de ani care avea un element încălzitor în vasul pentru lichidul de parbriz. Probabil că pe atunci nu existau soluții de spălare care să reziste la fel de bine la îngheț, însă mi s-a părut un exemplu foarte bun de „uite așa se face”. Și nu doar vasul, ci și duzele spălătorului de parbriz erau încălzite. Întâmplător, aceeași mașină avea atât spălătoare de faruri, cât și ștergătoare dedicate acestora. Iar ștergătorul de parbriz, dispus central, avea o mișcare excentrică prin care acoperea o suprafață mai mare decât o fac tradiționalele sistemele cu două ștergătoare pe care le găsim la mai toate mașinile zilelor noastre.
Chiar credeți că integrarea comenzilor sistemului de climatizare este o dotare care se preocupă de confortul ocupanților? Sau de ergonomia șoferului care, în loc să pipăie niște butoane pe care le-a învățat deja, trebuie să-și ia ochii de la drum și să se uite pe un ecran pentru a activa încălzirea scaunului? Pur și simplu este mai ieftin să elimini cu totul butoanele fizice și să dezvolți încă un meniu pentru sistemul de infotainment. Și-apoi să prezinți asta ca o evoluție. Evident, per total, multe dintre mașinile noi sunt în continuare minunate. Însă uneori am impresia că producătorii ar fi putut face mult, că atenția la detalii nu trebuie să se refere doar la materiale și finisaje, ci și la dezvoltarea unui sistem care să nu lase gheața să se formeze pe faruri și să anuleze atâtea decenii de evoluție.
