Da, este adevărat: am devenit posesor de trotinetă electrică. Știu, unii vor spune că e sub demnitatea lor să circule cu așa ceva, însă trebuie să recunosc că este un mijloc de transport genial. Am o trotinetă de-aia foarte ușoară, de o ridic într-o mână, limitată la 25 km/h, numai bună de luat în metrou pentru a parcurge apoi ultimul kilometru până la destinație. Sau pentru a ajunge la câteva puncte relativ apropiate între ele, fără să-ți mai bați capul cu traficul sau cu parcarea. A fost nevoie de o singură ieșire într-o zi caldă de primăvară și gata, m-a convins!
Însă se pare că lumea înconjurătoare nu mă vrea trotinetist. Pentru că pe măsură ce am ieșit mai mult cu ea, am avut tot mai multe situații limită. Cu ce să încep? În primul rând, legea spune că trotinetele electrice trebuie să meargă pe șosea. Da, pe banda din dreapta, cât mai aproape de trotuar/acostament/parapet. Acolo unde se strânge praf, pietriș, mizerie. Acolo unde sunt guri de canal sau șleauri în asfalt de la greutatea mașinilor. Însă trotineta mea are roți mici, cu anvelope pline, astfel că orice denivelare sau piatră mai mare devine un obstacol periculos. În plus are o accelerație lentă și viteza limitată, deci nu poate ține pasul cu traficul și mai mult încurcă. Este clar că a fost gândită pentru a circula pe trotuar, pe aleile din parcuri, nu pe drum, printre mașini.
Există trotinete mai mari, cu roți pneumatice, motoare puternice și sisteme de frânare performante, însă cum acestea sunt capabile să ruleze cu viteze de peste 25 km/h, actuala legislație pur și simplu le interzice. Da, trotinetele bune pe șosea sunt interzise, iar cele gândite pentru mersul pe trotuar sau în parcuri, n-au voi acolo. Iar legislația mai specifică și că „este interzisă circulația cu trotinetă electrică fără a menține contactul cu solul”, deci practic sunt interzise deja și viitoarele trotinete zburătoare.
Revenind la mașini, sau mă rog, de cei de la volanul lor: foarte mulți nu doar că nu mă respectă în trafic dacă sunt pe trotinetă, dar par hotărâți să mă omoare. Am avut două incidente în două zile consecutive cu mașini care au întors sau au făcut stânga prin fața mea, forțându-mă să mă arunc de pe trotinetă pentru nu intra în ei. Mi se întâmplă frecvent să fiu depășit de mașini care circulă cu triplul vitezei mele și care aproape că mă șterg cu oglinda – atât de aproape trec de mine. Nu mai zic de oglinzile camioanelor sau autobuzelor, care îmi lasă impresia că vor să mă scape de povara pe care o port pe umeri. Da, ar putea fi chiar amuzant dacă nu ar fi de-a dreptul criminal.
Așadar, deși trotineta în cauză oferă o autonomie maximă de 30 de kilometri, drumurile lungi sunt excluse. Poate doar o tură pe străduțe sau pe alei, dar în niciun caz pe marile bulevarde. Casca este obligatorie, poate și niște haine mai groase sau măcar cotiere și genunchiere, care să reducă urmările în caz de o tăvăleală. Că ea va veni, de-asta sunt sigur!
