Dacia 1300

Pe când eram copil la Tulcea, aveam mai mulți vecini în vârstă care dețineau Dacii 1300. Asta se întâmpla la sfârșitul anilor `90, deci mașinile respective avea cel puțin 20 de ani vechime, dacă nu mai mult. Oamenii nu le foloseau zi de zi, ci doar atunci când aveau ceva de transportat sau când plecau cu familia. Mașinile stăteau uneori chiar și câteva luni de zile nemișcate, dar asta nu înseamnă că erau lăsate de izbeliște. În niciun caz! Oamenii coborau regulat la ele, le porneau, le spălau cu o găleată cu apă și chiar făceau la fața locului diverse lucrări de întreținere. Iar eu, timid dar curios din fire, mă apropiam și trăgeam cu ochiul la ce se întâmpla acolo. Așa apucam să văd și mașinile mai în detaliu, iar în cazul vecinilor mai prietenoși, chiar și în interior. Țin minte și-acum măciuliile de schimbător din sticlă cu peștișor în interior sau din lemn frumos lucrat, blănile de capră de pe banchetă, anti-furturile de la roți, de la încuietoarea portbagajului sau de la uși, suportul pentru bagaje de pe plafon și tot felul de alte contribuții pe care posesorii le aduceau mașinilor.

Revenind în prezent, am făcut o pasiune din a citi postările oamenilor de pe grupurile de Facebook dedicate Daciei Spring. Îmi place să stau și să răsfoiesc aceste grupuri atunci când am nevoie de o deconectare de la muncă, de la stres, eventual chiar și seara înainte de culcare. Ce este atât de fascinant acolo? Tentativele oamenilor întreprinzători care încearcă să îmbunătățească și să compenseze lipsurile acestui automobil electric low-cost. Și îmi place să-i văd cum găsesc soluții, care de care mai practice și mai îndrăznețe la probleme pe care alții nu le-ar sesiza niciodată. De exemplu, ștergătorul de parbriz nu oferea o acoperire suficient de bună, reducând din câmpul vizual. Soluția găsită rapid? Repoziționarea lamelei pe braț. Apoi, lipsa luminii din portbagaj. Nicio problemă, s-au găsit lumini LED cu baterii în magazinele de bricolaj, undele inclusiv cu senzor de mișcare pentru a asigura aprinderea automată. Lipsa reglajelor pe înălțime la scaunele din față? Aceasta chiar a fost o problemă pe care am resimțit-o și eu când am testat Springul. Dar fiind o mașină de test, nu m-aș fi gândit la soluția pe care a găsit-o un alt român mai isteț: scaune de la un Opel Corsa C luate din dezmembrări cu o sumă modică, șine realizate artizanal, câteva ore de muncă și gata: reglaj pe înălțime și o poziție la volan mai confortabilă. Dar și o pereche de scaune murdare și uzate pe o mașină nou-nouță.

Ulterior au apărut și instrucțiuni detaliate pentru montarea unor scaune de BMW Seria 1, cu tot cu încălzire. Și că tot am adus vorba de încălzire, o altă problemă este lipsa ei la oglinzile retrovizoare exterioare. Nu am văzut încă dacă cineva a reușit să pună această dotare atât de necesară pe un Spring, dar sunt sigur că e în lucru. O altă discuție foarte populară a fost despre lipsa unui scut de protecție sub motor, iar în scurt timp, una dintre cele mai populare accesorii aftermarket a devenit scutul metalic. În spațiul rămas liber sub capotă, unii au remarcat că se potrivește la fix o cutie din Dedeman (sau Brico Depot, nu mai țin minte exact), realizând astfel un frunk ca la Tesla. Dar nimic nu întrece discuția despre posibilitatea de a monta un generator pe benzină în portbagaj, care să încarce mașina din mers. Pentru că doar în draga noastră Românie am putea vedea mașini electrice care lasă în spate o dâră de fum! Frumoasă țară și deloc, dar deloc, plictisitoare!