Nu știu ce înțeleg alții prin „era mai bine pe vremea lui nea Nicu”, dar pe mine m-a durut trezirea la 5 dimineața pentru a pleca cu Dacia 1100 la mare. Mai ales după o noapte în care am stat până târziu cu un prieten pentru a repara o problemă la racordul de la conducta de alimentare. Pentru că e frumos să trăiești periculos, dar parcă n-aș vrea să-mi văd mașina cum ia foc în mers. Călătoria spre mare a fost lipsită de incidente, însă atenția pe care o atrage Săftica nu este mereu un lucru bun. Pentru că mulți dintre cei care treceau pe banda a doua se urcau pe frâne în dreptul meu pentru a-mi face poze, iar cu ochii la mine, fie ajungeau să tragă dreapta de volan, fie să-i incomodeze pe cei care veneau din spate.
Motivul pentru care am plecat cu Dacia 1100 la mare a fost expoziția organizată în centrul comercial VIVO! din Constanța, cu două săptămâni înainte de Întâlnirea Națională Dacia Clasic. Am lăsat-o pe Săftica acolo, iar ulterior am revenit cu trenul pentru a participa la evenimentul propriu-zis. Apropo de călătoria cu trenul, e ireal să ajungi la mare în puțin peste 2 ore! Probabil că n-am mai zis asta nimeni, niciodată, dar felicitări CFR! Așadar, mi-am găsit „sutica” exact cum am lăsat-o, veselă și strălucitoare, înconjurată alte modele clasice Dacia. Zeci de automobile cu povești frumoase, fie recondiționate exemplar, fie bine conservate, toate foarte impresionante. De la Dacia 1300 cu seria de caroserie 0002, cel mai vechi exemplar supraviețuitor, la modele rare precum 1320, Liberta, 1410 Sport sau Lăstun. De la modele speciale precum autospeciale de Miliție sau Dacia 1301 folosite de Securitate, până la Dacia 2000, fosta mașină „de serviciu” a lui Nicolae Ceaușescu.
Însă, mai presus de încântarea de a vedea toate aceste mașini, a fost bucuria de a mă revedea cu oamenii cu care împărtășesc aceeași pasiune. Porecliți „Dacioți”, ei pot sta de vorbă zile în șir despre modele, versiuni, particularități, povești, noi exemplare găsite, piese, repere, specificații tehnice, reparații, reglaje și multe alte teme din universul Daciilor Clasice. Iar după două zile de voie bună între pasionați, a venit și punctul culminant al evenimentului: expoziția pentru public. Precedată de o paradă de 89 de mașini, un șarpe intens colorat care a fascinat toată Constanța, expoziția din Piața Ovidiu a fost admirată de mii de oameni veniți chiar și din alte orașe. Pe lângă mașinile pasionaților, în piață au fost expuse și două autoutilitare Dacia din colecția uzinei, un 1304 și un 1305 Drop Side, ambele într-o stare excepțională. S-au făcut poze, s-au spus povești și s-au depănat amintiri pline de nostalgie din vremea lui „nea Nicu”. Nu pentru că era mai bine, ci pentru că așa sunt oamenii construiți, să își amintească cu plăcere vremurile în care erau mai tineri.
A fost cea de-a 16-a ediție a Întâlnirii Naționale Dacia Clasic. Un eveniment început la marginea drumului, la un grătar între câțiva pasionați de vechile mașini românești, care s-a transformat într-o sărbătoare celebrată anual de mii de vizitatori. Și care, în urmă cu 9 ani, m-a sedus și m-a inspirat să devin pasionat de poveștile mașinilor clasice și să creez proiectul Mașinistul.
