Să lucrezi o mașină timp de cinci ani fără să parcurgi un metru cu ea este o formă de artă pe care doar un mașinist o înțelege. Dar cum orice artist are nevoie și de „Glorie”, iată de ce 2026 s-ar putea să fie anul în care garajul trece pe planul secund.
Este 2026 și a trecut deja ziua mea de naștere, la care cea mai populară urare – de departe – a fost: „să termini Jeep-ul!”. Mă gândesc serios să fac ceva astfel încât să nu mai aud același lucru și anul viitor. Mai ales că au trecut cinci ani de când am cumpărat acest automobil și nu doar că nu am parcurs niciun kilometru cu el, dar, sincer să fiu, nici nu mai știu dacă îmi place atât de mult. Sunt, fără nicio îndoială, îndrăgostit de formele acestei caroserii (cu atât mai mult după ce am văzut-o atâția ani „dezbrăcată”) și de povestea din jurul concepției și impactului cultural pe care l-a avut Cherokee XJ. Totuși, nu știu dacă mă voi bucura cu adevărat de condusul lui Graz, iar motivele sunt multiple. Unul ar fi că nu am mai avut până acum o mașină recondiționată complet – sau una „nouă”, cu vopseaua perfectă, curată pe dedesubt și la motor, cu un interior impecabil. Probabil că voi face o criză de nervi la prima zgârietură. După atâta muncă, n-ar fi exclus ca, odată finalizat, Graz să devină un „garage queen”.
Mai grav este că, în acești cinci ani, mi-am schimbat perspectiva. Când l-am cumpărat, l-am ales în detrimentul unui exemplar pe benzină (care era într-o stare mult mai bună și considerabil mai valoros – dar ce știam eu atunci?). Apoi a apărut Rotter, Mercedes-ul 320 CE, și am descoperit că un motor puternic poate defini caracterul unei mașini. Mai ales după ce am condus și alte câteva coupé-uri cu motoare mai mici, am ajuns să apreciez rezerva de putere pe care ți-o oferă un motor mare.
Cred că un Cherokee cu motorul de 4,0 litri este o mașină care își are locul în orice colecție, indiferent de valoare, fiind un simbol cultural. Nu spun că motorul diesel nu are sens, mai ales că performanțele sale sunt similare sau chiar mai bune decât ale oricărui alt off-roader din acea perioadă, dar e ca o prăjitură în varianta „light” – pur și simplu lipsește explozia de gusturi.
În plus, eu nu doar recondiționez această mașină, ci o și îmbunătățesc. La origine, Graz a fost un Cherokee utilitar, cu două locuri și dotări minime. Eu îl transform într-un autoturism cu cinci locuri și cât mai multe opțiuni. I-am schimbat complet interiorul cu unul de la un donator, i-am montat aer condiționat, oglinzi și scaune electrice – lucrez inclusiv la adaptarea unor rezistențe pe spatele oglinzilor pentru a avea funcție de degivrare.
La exterior va primi pachetul „full crom”, cu bandouri pe care deja le polisez, și mai nou – ultima „găselniță” pe care tocmai am anunțat-o public – inserții de furnir pe laterale. Stilul „woody” a existat și din fabrică, iar eu încerc să-l reproduc cât mai fidel vizual, cromatic și structural. Momentan studiez cum să fac baghetele de delimitare a furnirului să reziste la soare, spălări și uzură. Urmează, probabil, să aprofundez noțiuni de tâmplărie, în paralel cu cele de parenting – pentru că da, urmează și această minune în viața mea. Începe capitolul „Gloria Mașinistului”.