Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă așez noaptea în pat, îmi place să mă uit după mașini de vânzare. Răsfoiesc internetul pe telefon și visez la ce mi-aș putea cumpăra din banii pe încă nu-i am. Poate știi despre ce vorbesc, iar dacă nu, sper să nu fii curios să încerci pentru că s-ar putea să pierzi ore bune uitându-te pe site-urile cu anunțuri. Și-apoi să pățești ca mine și să faci obsesii.
Pentru că da, găsesc din când în când câte o mașină care se transformă în obsesie. Și nu mă uit doar după exemplare de vânzare, ci încep să-i răscolesc istoria, să citesc forumuri, să încerc să-i descopăr cât mai multe secrete. Și cu cât aflu mai multe, cu atât mă entuziasmez mai tare, până în punctul în care nu mai văd nimic în jurul meu și tot ce vreau este să-mi cumpăr o astfel de mașină. Am trecut prin aceste faze cu Mercedes W124 Coupé, cu Honda Prelude, cu Chevrolet Corvair pentru ca anul acesta să mă lovească o pasiune nebună pentru Jeep Cherokee XJ. Ce-i drept, pasiunea are și o justificare rațională, pentru că anul trecut mi-aș fi dorit o mașină cu care să pot merge în locuri în care nu ajunge nici țipenie de om și nici de virus, deci aveam nevoie de un 4×4 serios. Și ce altă marcă poate fi mai emblematică decât Jeep, care practic a inventat mașina de teren și a popularizat-o ca nimeni altcineva (fanii Land Rover sau Toyota vor spune că nu-i chiar așa).
Și-am început încă de anul trecut să mă uit după Jeep-uri Cherokee pe internet. Inițial pe la noi prin țară, pentru că pe-atunci nu erau încă posibile călătoriile în străinătate. Am și fost de-am văzut două mașini, însă nu am fost pe deplin convins de niciuna pentru că ambele mai aveau nevoie de investiții. Pentru o perioadă de timp m-am lăsat păgubaș. După care m-a lovit iar nevoia prin primăvara acestui an, moment în care am început să răscolesc peste hotare. Am petrecut atât de mult timp răsfoind site-urile de anunțuri încât cred că am avut momente în care știam toate mașinile aflate la vânzare în Europa. Am găsit două mașini care îmi plăceau și am început discuțiile cu proprietarii. Primul era un dealer din Polonia care avea un Cherokee în 3 uși din 1989, cu motor de 4,0 litri pe benzină (cel mai apreciat motor al modelului) și cutie manuală (configurație rară), cu interior gri aflat în stare foarte bună și într-o versiune cu multe ornamente cromate la exterior, care-l făceau foarte… retro. Însă avea două probleme: era ușor lovit în față (deci avea nevoie de reparații) și avea un rulaj de 250.000 de mile, adică peste 400.000 km. Se spune că la mașinile clasice contează mai mult starea mașinii decât rulajul, însă mereu am fost fascinat de mașinile păstrate, cu kilometri puțini. Cum se întâmpla să fie cealaltă pe care o găsisem la un vânzător din Austria: un Cherokee tot în trei uși, 2.1 Turbo Diesel (motor de origine Renault, montat pe Jeep între 1985 și 1993), interior de culoare vișinie (mai rar întâlnit) și cu un rulaj de doar 134.000 km. Pozele din anunț erau de proastă calitate, însă din ce am putut eu să disting, mașina părea să aibă vopsea originală.
Și-am acționat. Am vorbit cu un prieten cu platformă din Carei, Satu Mare, am luat trenul până acolo, iar într-o zi de sâmbătă, am plecat spre Graz, Austria, pentru a lua Jeep-ul pe care mi-l doream. Ajuns acolo, aveam să aflu că proprietarul nu știa engleză, iar eu, nici boabă de Germană. Mașina era radiată din 2007 și păstrată într-un garaj, însă a pornit „la prima cheie” imediat ce a primit curent. Evident, m-am entuziasmat și am luat-o acasă, fără să verific unele lucruri. Cum ar fi că bancheta are o altă culoare decât restul interiorului, mașina fiind la origini utilitară cu două locuri. Sau că podeaua este mâncată de rugină. Sau câți bani mai am în cont după achiziție. Așa că iată-mă o lună mai târziu, posesor de Jeep ce așteaptă să fie recondiționat, ier eu așteptându-mi următorul salariu. Va urma, desigur.