Pentru aceia care știu să le aprecieze la adevărata valoare, automobilele interbelice oferă senzații și satisfacții care nu mai pot fi găsite la vehiculele produse în deceniile următoare. Din păcate însă, numărul celor interesați de conservarea și colecționarea mașinilor produse înainte de cel de-al Doilea Război Mondial este în scădere, noile generații fiind mai interesate de mașinile pe care le-au întâlnit într-o altă etapă a vieții. Este un subiect pe care l-am tratat și în articolul despre Pontiac Silver Streak Eight.
Din fericire, puținii proprietari de antebelice sunt extrem de atașați de automobilele lor, întreținându-le și protejându-le cu atenție, bucurându-ne din când în când cu apariția acestor forme inedite la paradele dedicate vehiculelor istorice. Printre aceștia se află și Răzvan Bădulescu, președintele Comisiei tehnice a Retromobil Club România, autoritatea națională FIVA și asociația responsabilă de protejarea patrimoniului tehnic și de eliberarea certificatelor de vehicul istoric. Restaurator de renume și colecționar, Răzvan deține două vehicule antebelice, cel mai „nou“ dintre ele fiind un Plymouth P2 Four Door Touring Sedan din 1936. Cât despre cel mai… vechi, poate vom povesti în viitor.
Povestea lui Plymouth începe în 1928, când compania Chrysler îl introduce ca o marcă accesibilă omului de rând, plasată în gamă sub modelele Chrysler, DeSoto și Dodge. Prețul unui Plymouth era mai mare decât a modelelor concurente de la Ford și Chevrolet, însă oferea dotări și sisteme mai avansate, precum frânele hidraulice, care încă erau o noutate în acea perioadă.
Recesiunea de la începutul anilor ’30 a fost un context foarte bun pentru ascensiunea mărcilor accesibile, astfel că, în 1931, Plymouth era deja pe locul 3 la vânzări pe piața americană. Deși inițial aveau motoare cu patru cilindri, modelele Plymouth foloseau suporturi care izolau propulsorul de șasiu și anulau vibrațiile. Sistemul denumit „floating power“ era lăudat că oferă „finețea unui motor cu opt cilindri“, fără consumul de combustibil caracteristic.
În 1933 a fost lansat un nou propulsor, cu șase cilindri în linie, de 3,3 litri, care avea să devină calul de povară al mărcii, motorizând toate modelele ulterioare. În 1935 a debutat o nouă generație de modele, disponibile în două versiuni de ampatament, P1 și P2, cu un design relativ conservator, prin care Chrysler spera să mai recupereze din pierderile înregistrate cu modelele Airflow. Cu un șasiu mai rigid, care permitea și o înălțime mai redusă a caroseriei, Plymouth PJ se remarca printr-o dinamică mult îmbunătățită față de a modelelor anterioare, dar și printr-un confort mai bun la trecerea peste denivelări, în special pentru pasagerii din spate, care nu mai erau plasați deasupra punții posterioare. Caroseria era complet metalică, renunțându-se la cadrele din lemn de dinainte. Legăturile dintre șasiu și caroserie se făceau în 46 de puncte, oferind astfel o structură unitară.
Propulsorul este răcit cu lichid, care circulă prin întregul volum al blocului motor, permițând un control termic mai eficient. Distribuitorul are avans controlat prin vacuum, care reglează avansul la aprindere în funcție de regimul de turație. Era o dotare impresionantă pentru acele vremuri, eliminând detonațiile. Pistoanele din aluminiu au doi segmenți de compresie și alți doi de curgere, meniți să diminueze consumul de ulei. Opțional era disponibil și un șoc cu acționare electrică, automată.
Transmisia manuală cu trei rapoarte are treptele superioare sincronizate, făcând retrogradările mai line și îmbunătățind confortul la rulare. Treapta întâi, cu o etajare scurtă, era gândită să fie folosită doar la plecarea de pe loc sau pentru manevre la viteze mici.
Modelele Plymouth PJ oferă trei tipuri de ventilație. Geamurile frontale pivotează circa 2 centimetri către spate înainte de a coborî în uși. La baza parbrizului se găsește o fantă pentru ventilație, care se deschide cu ajutorul unui levier aflat sub bord, iar pentru un flux de aer mai puternic, parbrizul însuși poate fi rabatat de la bază. Geamurile ușilor din spate coboară și ele, iar al treilea geam lateral de pe fiecare parte poate pivota în jurul unei axe verticale. În spațiul pentru picioare destinat pasagerului din dreapta se găsește o aerotermă care suflă aer cald în habitaclu, fiind o sursă de încălzire în zilele friguroase. Sub scaunele din față există un spațiu pentru a lăsa curenții de aer să ajungă și în spate, la pasagerii de pe banchetă.
Pe lângă caroseria Touring Sedan cu patru portiere, Plymouth oferea și versiuni sedan cu două uși, coupé-uri, cabriolete, sedan cu șapte locuri, dar și două variante de echipare, Business și DeLuxe. Aceasta din urmă avea un interior cu planșă de bord din lemn, inserții din același material pe fețele ușilor și detalii cromate la exterior, precum carcasele farurilor și goarnele claxonului.
Pentru Răzvan Bădulescu, dorința de a avea o mașină din 1936 este legată de ziua nașterii sale, când bunicul a dus-o la spital pe mama sa cu un Ford V8 produs în același an. Mașina a făcut parte din copilăria lui, determinându-l să se atașeze de formele ei elegante. Însă după moartea bunicului, aceasta a fost vândută. „În decursul timpului, am încercat să compensez lipsa ei cu diferite mașini – Renault 16, Fiat 1100 Torpedo din 1939, Škoda 1000 OHV din 1939, dar niciuna nu era Fordul bunicului.“ Așa că Răzvan a început să caute peste Ocean o mașină, însă a realizat rapid că Fordurile din 1936 erau mult peste puterea sa de cumpărare. Din fericire, a găsit pe un forum acest Plymouth din același an, cu o culoare similară cu a Fordului din copilărie. Avea doar 68.000 de mile și era complet originală, așa că a cumpărat-o fără să stea pe gânduri.
A urmat o restaurare integrală, cu multă atenție la detalii. Răzvan a comandat inclusiv materialul pentru tapițerie din America, pentru a reproduce întocmai starea mașinii așa cum a fost ea livrată nouă, cu 85 de ani în urmă. După un an de muncă, mașina a fost gata, iar primul drum mai lung a fost la evenimentul Turul României organizat de Retromobil, ocazie cu care a parcurs 2500 de kilometri fără probleme.
Deși au trecut mulți ani de-atunci, mașina se prezintă în aceeași stare impecabilă. Atenția la detalii este impresionantă, iar funcționarea, exemplară. Pentru pornirea motorului se acționează electromotorul printr-o pedală specială, aflată deasupra pedalei de accelerație. Nici nu o apăs bine că motorul pornește rapid și se stabilizează la un ralanti silențios ca un foșnet. Cuplez treapta întâi trăgând levierul lung spre stânga și apoi în spate (configurație dog-leg), apoi eliberez ambreiajul în timp ce accelerez ușor. Plymouth-ul pleacă lejer din loc, împins de cuplul generos. Motorul cu supape laterale dezvoltă cuplul maxim, de 197 Nm, la numai 1200 rpm, în vreme ce puterea maximă, de 82 CP, este atinsă la 3600 Nm. Treapta întâi are sunetul caracteristic al pinioanelor drepte, însă, imediat ce cuplez în treapta a doua, zgomotul dispare. Silențiozitatea bătrânului Plymouth e incredibilă, la fel cum este și finețea cu care rulează. Trecerea peste denivelări e lipsită de zgomote suspecte, iar confortul la rulare este foarte bun, trenul de rulare fiind reglat pentru drumurile din urmă cu 8 decenii, când asfaltul încă nu era o normă. Direcția demultiplicată lung este ușor de acționat în mers, iar unghiul foarte orizontal și diametrul uriaș al volanului fac ca experiența de conducere să fie inedită. Undeva mai în față, un semafor se face roșu, așa că mut piciorul de pe accelerație asupra pedalei de frână, iar cu un efort moderat, Plymouth-ul decelează energic, ca multe alte mașini fără servofrână lansate câteva decenii mai târziu. Este incredibil cât de fin se poate conduce o mașină atât de veche. Și de cât de ușor ține pasul cu traficul zilelor noastre. Așa că cine susține că automobilele antebelice ar trebui să zacă într-un muzeu, mai întâi ar trebui să conducă unul bine restaurat și conservat, precum acest Plymouth. Va fi surprins, cu siguranță!
Date tehnice:
Caroserie: sedan cu 5 locuri. L × l: 4860 × 1478 mm. Ampatament: 2870 mm. Masă proprie: 1272 kg
Tren de rulare: suspensii cu punți rigide, arcuri semi-eliptice cu foi, amortizoare hidraulice. Frâne hidraulice cu tamburi față/spate. Direcție cu melc și bilă recirculantă. Pneuri: 6.00 × 16
Transmisie: tracțiune spate, cutie manuală cu 3 trepte
Motor: benzină, L6, cilindree: 3299 cm3. Putere maximă: 60 kW (82 CP)/3600 rpm. Cuplu maxim: 197 Nm/1200 rpm
Performanțe: 0–100 km/h: câteodată. viteză maximă: niciodată.
Consum mediu: 9,5 l/100 km
Preț de listă (1936): Plymouth P2 Four Door Touring Sedan: 685 $