Era trecut de patru dimineața. Însă simțeam că dacă n-o fac atunci, n-am să găsesc nicicând mai mult curaj. Și-am început să scriu ceea ce avea să fie cea mai bună scrisoare de intenție pe care am făcut-o vreodată. I-am pus la destinatar pe toți care aveau adresa de mail trecută în caseta redacțională: Giurgea, Popa, Știrbu, PR, vânzări… mai rămânea să-i scriu și câinelui din curte. Și-am povestit cu pasiune despre cum mi-aș dori eu să lucrez la BBC Top Gear România. Am dat send și m-am prăbușit în pat.
A doua zi, când am făcut ochi, am văzut un reply de la Giurgea: „Salut, Alin. Eu o să fiu plecat toată luna august, dar dacă-mi dai un mail după 5 septembrie, stabilim o întâlnire. Merci, Costin”. Era ireal!
Să povestim un pic și contextul. Se întâmpla în 2011, eram în anul patru la Facultatea de Construcții Civile, în mod normal trebuia să mă pregătesc pentru licență, însă lumea aceea nu mă atrăgea câtuși de puțin. Iubeam mașinile de când mă știam, mâncam reviste auto chiar și fără pâine și îmi doream mult să intru în lumea aceasta minunată a jurnalismului auto. Top Gear era cea mai bună revistă auto din România și, lipsit de modestie cum am rămas și astăzi, am țintit acolo.
Așa că răspunsul lui Costin m-a făcut să trăiesc o perioadă doar așteptând ziua interviului. Și-a venit septembrie, de-am programat și întâlnirea. Țin minte că am ajuns mai devreme și, cât mă învârteam prin împrejurimi ca să treacă timpul, am remarcat un BMW Seria 1 M Coupe în culoarea Valencia Orange parcat în zonă. Știam deja din revistă că mașinile cu literele „JOY” pe plăcuța de înmatriculare sunt de test drive, așa că văzând pe viu la ce au acces jurnaliștii auto, m-a făcut să-mi crească pulsul și mai mult.
Atunci l-am cunoscut pe Costin, cel care ulterior avea să-mi dea un vot de încredere determinant pentru intrarea mea în presa auto, dar și pe Știrbu, care avea să-mi devină coleg și cel mai bun prieten. Nu a fost un interviu propriu-zis, ci o discuție amicală despre mașini din care am înțeles că nu știu mai nimic. Dar nu m-am lăsat, ci am insistat până mi-am făcut un loc în acea redacție, câteva săptămâni mai târziu. Iar în ultimul număr din 2011 al revistei Top Gear, aveam să scriu primul meu articol despre o mașină pe care condusesem. Era un Chevrolet Aveo Sedan cărămiziu, cu transmisie automată, care, pentru nivelul meu de experiență de-atunci, a fost ceva între avion și rachetă. Au urmat alte teste, deplasări, aventuri frumoase și experiențe pe care alții nu le pot cumpăra cu toți banii din lume.
Însă bucuria a ținut doar un an, iar redacția a început să fie decimată din cauza problemele financiare pe care le avea revista în contextul recesiunii de-atunci. Pe principiul „ultimul venit, primul plecat”, am fost nevoit să părăsesc acea echipă. Însă drumul meu de jurnalist auto nu se putea opri, așa că am continuat să scriu pentru alte titluri. Au urmat AUTO Pro, BMWBLOG, Auto Bild, iar din 2017 semnez în Auto Motor și Sport. În 2015 am creat Mașinistul, propriul meu produs media, unde povestesc despre mașini exact după cum simt eu această pasiune – concentrându-mă mai ales către istorie și povești cu automobile clasice. Iar în 2021, la 10 ani de când am semnat primul meu text în revistă, revin cu bucurie la Top Gear România, un titlu care, trebuie să recunosc, mi-a rămas în suflet!